Viorica Agarici, o remarcabilă eroină din România, este fiica unei familii de boieri și a avut parte de o educație în Paris. Aceasta s-a remarcat prin curajul și sacrificiul ei atunci când s-a pus în fața unui tren al morții destinat evreilor deportați din Iași și direcționat către Călărași.
Viorica Agarici, şefa Crucii Roşii din Roman,
a devenit cunoscută în istoria evreilor
prin gestul său de a se aşeza în faţa vagoanelor
care transportau evrei deportaţi.
În data de 3 iulie 1941, unul dintre „trenurile morţii” a trecut prin gara din Roman, transportând evrei deportaţi din Iaşi către Călăraşi.
Aceşti oameni, inclusiv copii, femei şi bărbaţi, erau închişi în vagoane zile în şir, fără apă şi hrană.
Viorica Agarici și-a asumat un risc imens când s-a poziționat în fața trenului pentru a convinge soldații să deschidă ușile, reușind astfel să acorde îngrijiri medicale persoanelor care se aflau într-o situație critică de viață și moarte.
Vagoanele erau închise ermetic
În 30 iunie 1941, două dintre „trenurile morții” au pornit spre Muntenia, traversând mai multe gări din Moldova.
Transportul evreilor a avut loc în condiții extrem de dificile: vagoanele erau închise ermetic și păzite de trupe germane.
Oamenilor nu li se permitea să se apropie de trenuri atunci când acestea ajungeau în gări, nu aveau dreptul de a oferi apă sau de a deschide ușile pentru ca evreii să ia o gură de aer.
Din cauza mirosului putred al cadavrelor și
a condițiilor inumane la care au fost supuși,
aproximativ 2.700 de evrei au murit
în aceste trenuri, fie din sufocare, fie din sete,
iar alții și-au pierdut mințile.
În gara Roman, însă, un număr de evrei au fost salvați datorită intervenției hotărâte a preşedintei Crucii Roşii din Roman, Viorica Agarici.
Un strat gros de murdărie de om şi sânge
Viorica Agarici, în calitatea sa de şef al Filialei oraşului Roman a Societăţii Naţionale de Cruce Roşie, a demonstrat un curaj deosebit.
Respectând cele 7 principii fundamentale ale mişcărilor internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, respectiv Umanitate, Imparţialitate, Neutralitate, Independenţă, Voluntariat, Unitate şi Universalitate, Viorica a reuşit să facă imposibilul, acordând ajutor populaţiei evreieşti care a fost supusă unor suferinţe inimaginabile într-unul dintre „trenurile morţii”.
Viorica Agarici a spus că ceea ce a văzut a fost atât de surprinzător, încât depăşeşte orice imaginaţie.
„Într-un strat gros de murdărie de om şi
Viorica Agarici
de sânge zăceau zeci şi zeci de oameni în
fiecare vagon, goi, înnebuniţi, lipiţi între ei
ca sardelele, morţi, muribunzi şi vii…
Duhnea îngrozitor!”
Evenimentul este relatat cu lux de amănunte în declaraţia Vioricăi Agarici dată Tribunalului Poporului Bucureşti în 1945:
„M-am dus la gară; am vorbit cu comandantul militar al gării despre acest lucru, mi-a spus că nu este voie sa dăm apă la oamenii aceia. Atunci m-am adresat d-lui colonel Graur, comandantul garnizoanei din Roman, i-am spus că Crucea Roşie este împiedicată din a-şi îndeplini misiunea. Dumnealui mi-a spus că nu poate decide singur, ci trebuie să întrebe pe un superior. M-am dus cu dânsul la maşină, ne-am dus la Cercul Militar unde la acea dată lua masa d-l general Tătăranu, care a autorizat să se dea apă la oameni. M-am întors la locul unde trenul era oprit şi am spus că avem ordin care permite să dăm apă la oameni!”
„Ne-a adus bucăţi de zahăr şi căni cu apă curată”
Acţiunea sa a avut un impact enorm asupra persoanelor aflate în sărăcie extremă:
„Joi dimineaţa trenul a oprit în gara Roman. Toate
Iosef Finkelstein
vagoanele au fost deschise şi din ele au început să
coboare oamenii, complet dezbrăcaţi şi, mai ales,
înspăimântaţi. Spre marea noastră surprindere, o doamnă împărţea căni de apă şi bucăţele de zahăr. Doamna se numea Agarici şi reprezenta Crucea Roşie.”
„Ajutat de alţii, m-am dat jos din tren. Eram gol puşcă. Tot ajutat de alţii am fost pus să fac un duş cald.
Adrian Radu-Cernea.
Mi-a făcut bine, foarte bine. După aceea, o doamnă de la Crucea Roşie ne-a adus bucăţi de zahăr şi căni cu apă curată; am revenit la viaţă. Mai târziu, am aflat
că numele ei era doamna Agarici. O femeie simplă,
dar autoritară. Un nume care merită să fie
binecuvântat mereu şi mereu.
Un om de bine! O femeie cu suflet mare!”
Doi dintre cei trei fii au fost întemnițați
După ce regimul comunist a fost instaurat în România, doi dintre fiii Vioricăi, Georgel şi Costăchel, au fost trimişi în închisoare, în timp ce celălalt fiu, Vasile, a primit o sentință de domiciliu obligatoriu, la fel ca și mama sa. În perioada în care a fost obligată să rămână în Roman, Viorica Agarici și-a susținut traiul prin oferirea de lecții particulare de limbă franceză, engleză sau germană, pe care le preda la domiciliul elevilor.
După eliberarea copiilor săi, Viorica a revenit în București.
Regimul comunist a interzis menționarea faptelor sale deoarece originea boierească era în contradicție cu principiile impuse.
La patru ani după moartea sa, Institutul „Yad Vashem” din Ierusalim i-a acordat diploma și titlul de „Drept între popoare”, fiind plantat un copac în memoria ei pe „Aleea Celor Drepți”. Această distincție este acordată doar persoanelor din afara comunității evreiești care au salvat evrei în timpul Holocaustului.
Motiv de rugăciune
Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ajute să fim oameni cu principii de viață echilibrate, ca El să poată lucra cu noi.
52 de studii biblice – Volumul 1
Vrei să studiezi Biblia în profunzime? Aici găsești 52 de studii pe diferite teme actuale, 351 de pagini alese, 3120 de minute de conținut oral!
52 de studii biblice – Volumul 1