Joi, 18 aprilie 2024, Nicolae Geantă a scris:
Aseară am avut o emisiune despre parenting. Și evident am amintit ceva și despre educație, despre școală. Cineva m-a întrebat „de ce nu le ridic telefoanele elevilor când aceștia le folosesc în oră?” I-am spus că nu îmi permite legea. Aș putea să fiu acuzat de părinți, de poliție, de… Doar suntem în… „România Educată”.
M-am gândit apoi că trebuia să le spun o poveste reală, scrisă de o doamnă profesoară, anul trecut, pe pagina Colegiul Cadrelor Didactice. O redau mai jos (așa cum a fost scrisă, fără diacritice):
„Azi, dupa 20 de ani de cariera, am clacat in clasa. Am preferat sa ies din clasa, ca sa nu plesnesc pe cineva.
Azi mi-a ajuns cutitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimtire si tupeu maxim. Un elev si-a deschis telefonul si a inceput sa filmeze in ora, parerea mea e ca facea live pe tik tok.
I-am cerut sa inchida si sa imi dea telefonul. Intentia mea era sa il pun pe catedra pentru a putea sa imi continui ora.
🗣️ Elevul in cauza si colegii au sarit cu gura ca nu am voie sa le iau lucrurile personale, o fata aproape ca tipa ca de ce ating elevul, ca nu am voie sa pun mana pe el, in conditiile in care nu am atins copilul nici macar cu un deget. ❗️ M-am intors spre domnisoara respectiva si am atentionat-o cu calm sa isi coboare tonul vocii si sa fie mai atenta ce afirmatii face si sa nu distorsioneze lucrurile pentru ca lucrurile neadevarate, indiferent de natura lor pot afecta un om. Stiti ce mi-a raspuns?
Știți că pe mine mă vor crede, pe mine și pe colegii mei, pentru că toți vom spune ca l-ați atins!?
Nu te puteai intelege cu ei, parca erau „posedati”. E o clasa cu probleme, dar niciodata nu au facut asa.
Am iesit din clasa ca sa nu imi pocneasca ceva la cap, ma mir ca nu am facut vreun avc pana acum.
Vorbim de clasa a VII a, scoala de cartier. Probleme au mai fost la aceasta clasa, nu doar la ora mea, ci si la alti profesori sau in pauze, parintii chemati la scoala, dar depasiti de situatie.
Ridicau din umeri si spuneau „nici eu nu mai stiu ce sa fac cu el” sau „asa face si acasa”.
🚓 Politia a fost chemata de cateva ori la scoala in urma unor incidente, dar a ramas la stadiul de constatare. 📚 Am facut o facultate, am invatat atat de mult ca sa ma duc la un loc de munca unde un copil de 13-14 ani isi bate joc de mine si eu nu pot sa ii fac nimic? Asta e balamuc, nu scoala!!! 🏫 Intru in scoala zambind, relaxat si plec cu capul bubuind si cu teama ca imi pocneste inima? Chiar nu se mai poate!!! Vreau sa ma duc la scoala sa imi fac orele in liniste, sa am liniste la ore si imi dau si sufletul pt ei. ❗️ Sustinere??? Nu ai de la nimeni. Esti lasat singur in cusca cu lei. Pe usa scrie SCOALA. Ar trebui sa scrie BALAMUC pentru ca asta nu e o școala din Uniunea Europeana.”
Frustrarea doamnei profesoare este mizilic pe lângă ce se petrece zilnic în „Balamucul Educațional”, unde elevii irită profesorii la maxim, părinții își impun legile, iar ministerul și inspectoratele elucubrațiile.
Întâi s-a scos admiterea la liceu, apoi s-a renunțat la teze, s-a diminuat materia la minim absolut, s-a interzis exmatricularea și s-a transformat liceul în învățământ obligatoriu, nu ai voie să pui note proaste dacă elevul refuză să răspundă când îl asculți, nu ai voie să îl atingi căci se consideră agresiune…
🗣️ Apoi au început lamentațiile: 🎒 „Copiii nu pot căra ghiozdanele!” 📄 „Să nu li se mai dea teme pentru acasă!” 📝 „Să se scoată bacalaureatul!” Vrem reformă, dar ca în Caragiale: „Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic!”
Și între timp, copiii românilor au cele mai slabe rezultate școlare. O spun testele PISA. Și nu numai ele…
Că „bulingul” e mai prezent ca niciodată între elevi vedem cu toții. Bullying-ul se practică în școli, dar se învață pe telefoane, la televizoare ori acasă!
Da, „cei 7 ani de acasă” e marea problemă a elevului român!
Copiii noștri sunt lăsați să fie educați de oricine altcineva numai de noi nu!
❓ Întrebarea care trebuie ridicată cel mai frecvent de școală ar fi: „Dragi părinți, dvs cum vă creșteți copiii?” Ori „Care e impactul dvs asupra lor?” Sper că răspunsul dvs nu este ca al unei doamne care mi-a spus că „dă declarație în Notariat” că „am voie să-i bat (la școală) băietu' de clasa a noua”! „De ce nu-l bateți dvs acasă doamnă?”, am întrebat. „Hei domnu' diriginte, cum să fac asta? Ridică mâna la mine!” Și nici ca răspunsul unui pluton de părinți care se vaită pe la cancelarii: „Nu mai am ce să-i fac!?”
Vă redau mai jos o altă scrisoare, de data aceasta a unui părinte, care răspunde la întrebarea „Nu am ce să-i mai fac?”
„Cum adică nu am ce îi face? Așa face și acasă? Aici v-a adus lipsa de educație, limite și reguli care se pun copiilor încă de la 2 ani.
Aici v-a adus educația cu libertate deplină unde copilul conduce o casă și lui îi sunt îndeplinite și cele mai aberante dorințe.
Pe vremuri, un părinte ar fi intrat în pământ de rușine să fie chemat la școală și să i se spună toate tâmpeniile făcute de copilul lui.
E logic și normal să îi iei apărarea copilului tău atunci când i s-a făcut o nedreptate! Dar nu să aperi comportamente de derbedeu.
❗️ Nu mai justificați că acasă e cuminte! E imposibil! Doar dacă suferă de bipolarism. Altfel, sigur îi vedeți de acasă cu acest mod deplasat de a reacționa, dar le tolerați! Nu e și treaba profesorului de a o face. 🫡 Respectul se învață de acasă! Nu școala face asta cu copiii voștri! Voi aveți această responsabilitate de a vă educa frumos copiii. Să nu vă mirați când copiii voștri se vor purta cu voi așa cum o fac cu profesorii. 📱 Cine le-a pus ecranele în brațe de când gângureau? Cine le-a dat totul „pentru că noi nu am avut?” Culegeți ce ați semănat! Din nefericire, până să vă dați seama de propriile greșeli, mai au mulți profesori de plătit pentru lipsa voastră de implicare. 📌 Tot ce au copiii nevoie este un acoperiș deasupra capului, mâncare pe masă și părinți aproape. Dar când le oferiți palate, icre negre și bone thailandeze, să nu vă mai mire de ce veți avea lângă voi mai târziu!”
Aș putea să mai scriu un kilometru despre debandada întâlnită (de mine) prin școli. Dar nu vreau să răsucesc cuțitul în rană nimănui. Am scris atât cât consider că e suficient să vă avertizez: În România școala a început să devină balamuc!
E timpul să vă treziți părinți! E timpul să vă controlații copiii mai des la școală! E timpul să discutați cu diriginții, să ajungeți la ședințe! E timpul să fiți alături de profesorii copiilor dvs nu să complotați împotriva lor.
Școala e prietenul, nu dușmanul pruncilor dvs. Fiți alături de școli în procesul educativ, altfel, în curând „balamucul” din el va prolifera acasă, pe străzi, în sate și orașe.
Și, mai ales, ochii sus spre Dumnezeu, părinți!
La fel și dvs profesori! Apelați la El. Alergați la El.
Credeți în El. Prezentați-L copiilor dvs, și pe copiii
dvs prezentați-i lui Dumnezeu! Fără El lumea este
un adevărat balamuc. Să nu uitați că dintre cei
ce ajung la balamuc nu (prea) scapă nimeni!
Motiv de rugăciune
Să ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvânteze părinții cu înțelepciune și dorință de a-și crește și educa copiii încă de la o vârstă fragedă, ca să nu se ajungă mai târziu la astfel de comportamente neadecvate.
Un cadou care schimbă vieți
365 de eseuri creștine semnate de Pastorul Cristi Boariu, câte unul pentru fiecare zi din 2024!
Promo 12 cărți – Devoționale